- ianuarie 30, 2023
- Posted by: admin
- Categories: De Vorbă cu Întreprinderile Sociale, Uncategorized @ro
Interviu cu Laura Leonte, fondator al atelierului social Cosânzeana, din Aninoasa, județul Dâmbovița.
De ce ați decis să vă alăturați acestui sector?
Am descoperit în cinci ani, că am ales cel mai dificil segment, și anume cel de antreprenoriat social. Întreprindere socială versus ONG sau SRL. Ce suntem noi? E un vis. Fix asta a fost. Un vis.
Acum șapte ani, cand m-am înscris în Incubatorul Fabricat în Țara lui Andrei, care era pentru ONG-uri și afaceri sociale, am făcut cunostință pentru prima oară cu acest concept, cel de afacere socială, și mi s-a părut că acesta este viitorul, că toate afacerile ar trebui să fie afaceri sociale. Dacă acest lucru înseamna că am grijă de comunitate, angajez oameni vulnerabili, am grijă de mediu și așa mai departe, și reinvestesc în continuare în proiect. Toate ar trebui să fie așa. Și la asta m-am angajat, și mi-am zis că îmi doresc să contribui la dezvoltarea acestui sector. Mi-am luat marca socială și marca socială de inserție, și apoi a venit realitatea peste mine. Mi-am dat seama că normele metodologice erau în aer. Si că, de fapt, marca socială însemna ca anual eu să mai dau un raport undeva. Pentru nimic. Teoretic, ar fi trebuit să îmi pun și stampila aceea de marcă socială pe toate produsele, adică era un efort din partea mea, pe care l-am susținut doi ani de zile, și în urma căruia am văzut că nu iese nimic. Teoretic, am fi putut să nu plătim chirie în spațiul pe care îl aveam noi de la primăria din Aninoasa, dar, când am făcut cererea, avocata primarului mi-a spus că sunt două legi care se bat cap în cap, cea veche fiind cea care nu lasă activitățile cu scop comercial să primeasca spații în mod gratuit de la autoritățile publice. Au zis că dacă le vine un control, preferă să nu ne dea nimic, așa că am renunțat și la marca socială. Dar eu, în continuare respect termenii din actul constitutiv, nu iau dividente, iar angajatul care a rămas unul singur, este din categorie vulnerabilă.
Sincer, anul viitor vreau să îmi deschid un ONG, și să îmi mut activitățile, pentru că atunci măcar te mai poate ajuta cineva, dacă vrea să te ajute.
Cum v-a venit ideea acestei afaceri sociale?
Ideea face parte dintr-o listă de idei. Eu lucrez în comunicare, în publicitate, la departamentul de creație. Pe de altă parte, eu am crescut la țară, pe lângă femei, care și vara, și iarna aveau ceva în mană de lucrat. Am avut acul, fusul, andrelele, totul de la o vârstă foarte mică și, după o perioadă de adolescență tulburată, în care am uitat de aceste lucruri, în facultate, când eram în sesiune, ca să mă echilibrez, începeam ceva de lucru manual. La început niste fulare, pentru că erau mai simple, apoi un fes, după care am început lucruri mai complicate. Am păstrat obiceiul acesta și cumva, pe pielea mea am aflat că îmi face foarte bine la nivel de echilibrare emoțională. Și proiectele mele de lucru manual s-au întamplat constant, și din când în când, mai aveam câte unul care înflorea mai mare și mai mare. Aveam o lista de astfel de proiecte, pe care eu visam să le trasnform în afaceri. Începutul începuturilor era să ma folosesc de lucrurile noi, ca să fac un proiect de lucru manual mai special. La un moment dat, sora mea mi-a facut cunostință cu posibilitatea aceasta de a găuri placajul. Și pentru că sunt mare fan al mărțișorului, și fetița mea era pentru prima dată la gradiniță, am rugat-o să îmi facă niște bănuți, niste cerculețe, câteva găurele. Am cusut toată seara de dinainte de 1 Martie din 2013, și eu, și soțul meu și fetița mea, care avea trei ani și ceva, lucuri care erau moderne atunci, Flappy Birds și tot felul de lucruri inedite. A doua zi, cand le-am dus la educatoare, le-au învârtit pe toate părțile și au întrebat cum se fac, de unde se pot procura, și au spus ce draguț ar fi să învețe și copiii. Atunci s-a aprins un beculeț și, în următoarele nopți nu am dormit, pentru că mă tot gândeam cum ar fi să facem kitul, cum ar fi să facem toate formele, cum ar fi mai ușor și să meargă și de Crăciun etc. Și am tot vorbit cu sora mea, care a fost un fel de consultant, și pe partea artistică, și pe partea de business, și a rămas ideea aceasta.
În 2015 am aflat de Fabricat în Țara lui Andrei de la Mihaela Vasiloi, de la Atelier Simpluș, care câștigase cu un an înainte. Ne-am întâlnit la un eveniment și mi-a spus cum a procedat ea, doar că înscrierile erau în două zile și erau ceva documente de făcut. Pe măsură ce au trecut ani, cumva proiectul părea mai puternic decât mine, și acest lucru îl simțeam și atunci. Nu era despre mine, el avea viața lui. Sincer, nu credeam că voi obține finanțarea, dar ideea că treceam printr-un incubator timp de un an de zile, îmi surâdea foarte mult. Și, timp de un an, am trecut din etapă în etapă. Am rămas 50, apoi 20 și apoi am rămas 10, și a fost un vis devenit realitate. Am luat finanțarea, mi-am dat demisia și așa s-a concretizat ideea.
Ce produse/servicii oferiți? Ce le deosebește de alte produse/servicii de pe piață?
Suntem în continuare pe partea de producție, și avem patru categorii de produse, de la cele mai mici piese separate, care se regăsesc într-o mercerie on-line, de unde poți să îți iei ac, ață, tot ce îți trebuie ca să faci obiectul cap-coadă. Produsul nostru locomotivă este kitul în sine, care este mai mic sau mai mare, toată cutiuța cu piesa, acul, ața, șablonul, inspirație de cusut. Acum am început să facem și tutoriale online, și un mic indrumar pentru cusut.
Mai sunt seturile mari pentru clase, acolo avem 30 de bucăți, cu tot ce trebuie, pentru a fi ușor învățătorilor, educatorilor, să comande totul odată și să iasă la preț foarte bine. La seturile acelea, cheltuiala ar fi de 10-11 ron/copil.
Suntem singurii de pe piață care oferă seturi. Au tot apărut mici ateliere, care au făcut piesele acestea, dar între timp au dispărut pentru că este greu să le menții. Noi folosim fag, pentru că este mult mai dur și are un aspect lemnos frumos, dar e mai scump. Ei foloseau plop, de exemplu.
Noi depunem foarte mult efort, le spălăm, le șlefuim, ca să fie totul stralucitor, cum i-ar placea Cosânzenei. Ceilalți nu procedau așa. Pentru că da, e mai greu și mai scump, și într-adevăr, prețurile ajung astfel destul de mari. Dacă iei un kit cu 3 bucăți, acesta este 55 de lei. Noi am ținut sa avem varianta mult mai economică pentru școli, și piesele să fie și separate. Cine dorește, să poată să își ia la cel mai bun preț posibil.
Mai facem, pentru companii, obiecte de design și obiecte personalizate. Când mai fac o factura și văd ce clienți avem, ne bucurăm mult. Noi am avut noroc cu rețeaua pe care am avut-o de la OMV și Nest, pentru că ne-am lansat în proiectul acesta. Din primul an au fost companii mari care ne-au fost clienti: OMV Petrom, Unicredit Bank, Mercury360, Foxifier, Edenred România, Stratec Biomedical, Sandoz, Devista Consulting, Fundația Comunitară Prahova, Asociația Good Bureau, J’ai Bistrot, Mccann Professional Communications, Elegance Decor, Ing Bank, NN Asigurari, Asociația Natura Vie, Asociația Aluniș, Serier Pharma, Fundația UiPath, Asociația Viitor Plus, Mavericks, FCB Bucharest, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Sodexo Pass, Carrefour România, Secom, Social Impact Award, Pastel Age etc.
Am avut proiectul Inimi cusute, în care au intrat toți practic. Am observat că în ultimul timp, pe lista companiilor pentru sărbători a aparut și acest filtru: să fie un producător local. Noi așa ne susținem.
Cați angajați aveți și câți dintre ei fac parte din grupuri vulnerabile?
Acum este angajată o singură persoană, care era șomer de lungă durată, mamă a trei copii, nu avea liceu terminat și era inscrisș pe lista de ajutor social.
Care au fost provocările pe care le-ați întâmpinat? Care a fost cea mai mare provocare?
Mereu sunt provocări. Ca provocare principală, în martie 2020, nu am vândut nimic și, pentru 8 luni, totul s-a oprit pentru noi. A fost un moment în care m-am gândit serios să închid atelierul, pentru că nu se mai susținea. Am avut o discuție despre acest lucru cu colega mea, Nicoleta, și împreună am hotarat să găsim un plan B. Întotdeauna am fost extrem de transparentă cu Nicoleta, chiar de la început; cu tot ce înseamnă greutăți, aprecieri. E foarte important să știe absolut tot pentru că, atunci când lucrezi cu cineva, te gândești că poate patronul face bani si poti să îți imaginezi niște lucruri, și de aceea am ținut tot timpul să știe tot. Amândouă ne-am găsit locuri de muncă în altă parte, și ne ocupăm în continuare, eu voluntar, ea part-time, de Cosânzeana. Cosanzeana a ajuns să nu mai fie proiectul principal din viețile noastre. Ne descucram cu ce ne rămâne ca timp, pentru că simțim că e nevoie ca povestea ei să meargă mai departe.
Ce soluții ați găsit pentru a o/le rezolva?
2020 a fost groaznic, 2021 a inceput să miște, iar anul acesta avem speranță. Nu ne lasă nimeni să renunțam. Și cumva e grozav! Lucrăm în week-end, venim seara și coasem. Uneori obosesc, în perioadele de sezon, dar atunci se întamplă lucruri minunate.
Care sunt problemele pe care această ÎS le rezolvă în comunitate?
Colega mea era într-o situație de vulnerabilitate, și nu o angaja nimeni.
Care sunt beneficiile pe care le aduce comunității?
Și mai este o chestiune de finețe pe care o simt. Este legată de demnitate și un loc de muncă ce te împlinește. De aceea o simt că nu vrea să renunțe. Îi spun uneori că dacă obosește, ne putem opri, și îmi răspunde că nu dorește asta, pentru că NU E ACOLO CUM E AICI.
Ce pot face statul și societatea pentru a încuraja antreprenoriatul social?
Statul poate să facă ce face și în alte părți. În Spania, în Elveția am înțeles că sunt subventionați cu 50% din salarii. Măcar să nu platim taxe.
Care sunt planurile dv. pentru viitor?
În fiecare an ne-am înscris în cel puțin un program de accelerare sau mentorat. În anii aceștia grei, am avut timp să structurez foarte bine ofertele, să mă uit la ce merge și ce nu, să organizez foarte bine munca, să îmi dau seama care sunt tipologiile de clienți și simt că putem merge mai departe. Ce îmi doresc foarte mult, este să ducem randamentul cât mai sus, în formula în care suntem, pentru că, deocamdată, nu ne permitem să luăm pe altcineva. Dar e loc să creștem mai mult randamentul.
Colaborați cu companii sau instituții publice?
Despre companii am vorbit un pic mai sus. Cât despre instituții publice, Ministerul de externe a cumpărat de la noi mărțisoare și colaborăm cu Muzeul Cotroceni, care ne susține. Acestea sunt cele care îmi vin în minte. Am mai fost prezente la evenimente, de exemplu, la Casa Poporului cu Femeile francofone antreprenoare.