- ianuarie 26, 2023
- Posted by: admin
- Categories: De Vorbă cu Întreprinderile Sociale, Uncategorized @ro
Interviu cu Bodgan Dimciu, cofondator al OPHORI Cosmetics, primele laboratoare sociale de produse de îngrijire, aromatice și de curățenie din România, unde întreg personalul din producție este alcătuit din persoane cu dizabilități.
De ce ați decis să vă alăturați acestui sector?
OPHORI este format de o echipă de ONG-iști, care s-au întâlnit într-o asociație din Brașov, care se ocupa de terapii pentru persoane cu dizabilități mintale în două centre, unul pentru tineri și adulți și altul pentru copii. Această echipă a desfășurat activități pentru adulți, respectiv terapie ocupațională pentru a-și găsi un loc de muncă. Numai că, în ciuda eforturilor depuse ani de zile, oamenii nu își găseau un loc de muncă. Poate piața nu era încă pregatită, adaptată pentru ei.
Cum v-a venit ideea acestei afaceri sociale?
Activitățile pe care le desfășuram nu erau neapărat gândite pentru diferite tipuri de abilități. Erau persoane cu capacitate funcțională mai mare, sau mai mică, persoane care nu comunicau verbal ,așa că noi ne-am gândit cum să facem ca ei să dobândească abilități mult mai concrete, valabile pentru piața muncii. Făceau tablouri, doar că acest lucru nu era o sursă bună de venit, pentru că se vindeau rar și foarte greu, deoarece era nevoie de persoane destul de dedicate pentru a le cumpara. Așa că noi ne-am gandit să producem obiecte de consum, și am început cu săpun solid, cu propria cheltuială. Ne-am gândit ca, pentru început, să donăm săpunul, nu să îl vindem. Voiam, inițial să îi invățăm pe beneficiari cum să facă acel produs. Ideea era ca ei să învețe o serie de proceduri de lucru: să se îmbrace în halat, să vină la timp, să amestece cum trebuie ingredientele, activități mult mai compexe decât a colora. Se puteau face și echipe: unele persoane doar ambalau, altele doar amestecau, în funcție de activitatea la care se pricepeau mai bine, iar astfel aveau și responsabilitate unul față de celălălt, pentru că dacă unul dintre ei își făcea treaba bine, și ceilalți făceau la fel. Noi ne gândeam ca acel laborator, care avea vreo 10 mp, să fie o simulare a unui loc de muncă. Era și foarte accesibil pentru beneficiari, care lucrau cu noi 2 ore la atelier, iar apoi merageau la terapia ocupațională. După 2 ani, tot nu și-au găsit un loc de muncă, asa că ne-am decis noi să îi angajăm. Noi nu știam ce este aceea economie socială, atunci când am făcut acest lucru, nu știam că ceea ce facem este o întreprindere socială și unitate protejată. Ne-am dat seama abia când am început să facem recrutările că, iată, îndeplinim criteriile să fim unitate protejată, pentru că aveam trei persoane cu dizabilități angajate și eram eligibili să ne fie aprobate rapoartele pentru o astfel de certificare. Așadar, nu am dorit în mod special să fim unitate protejată. Pe vremea aceea nici nu era legea în vigoare, și nu aveam nicio facilitate, doar că noi ne doream să angajăm noi persoane cu dizabilități și toate veniturile să le folosim pentru a crea și adapta locuri de muncă.
Ce produse/servicii oferiți? Ce le deosebește de alte produse/servicii de pe piață?
În primul rând, produsele pe care le oferim sunt făcute de persoane cu dizabilități. Apoi, am fi putut să mergem pe linie automatizată, să zicem, în care să facem foarte multe produse deodată, la o calitate mai slabă, dar noi nu am vrut să le facem în masă. Cu cât aloci mai mult timp unui produs, cu atât el iese mai special, mai frumos. Ceea ce vrem noi să facem este ca, prin calitatea produselor pe care le avem, să aratăm ca persoanele cu dizabilități pot contribui, ori cu produse, ori cu servicii foarte bune în comunitate. De aceea, produsele noastre sunt diferite. Mulți spun că sunt mai bune decât altele, și vrem ca prin calitatea lor, să arătăm că pot fi facute și de către acest grup vulnerabil.
Câți angajați aveți și câți dintre ei fac parte din grupuri vulnerabile?
Suntem cinci persoane în total, dintre care trei cu dizabilități, adică întreg departamentul de producție este alcătuit din persoane cu dizabilități.
Care au fost provocările pe care le-ați întâmpinat?
Una dintre provocări a fost capacitatea redusă de lucru a persoanelor cu dizabilități, angajate aici. Apoi, este nevoie ca întotdeauna să existe un echilibru între inserție și automatizare.
Care a fost cea mai mare provocare?
Provocările sunt legate de capacitatea redusă de lucru. Aceast lucru însemnă, desigur, prețuri mai mari în producție, pentru că, dacă eu pot să fac un săpun în 10 minute, o persoană cu dizabilități face același produs în 20 sau 30 de minute. Costul devine de 2 sau de 3 ori mai mare. De aceea, noi nu prea putem să fim competitivi pe piața de retail, de exemplu.
Când vindem direct către persoane fizice, de exemplu în cadrul unui târg din Brașov, în Piața Sfatului, noi afișăm direct povestea, să se vadă că sunt facute manual, și de către persoane cu dizabilități. Sunt persoane care consideră că, din această cauză, produsele sunt de slabă calitate, înainte să le vadă.
Statutul de întreprindere socială nu e tot timpul benefic, pentru că uneori nici nu ți se dă șansa să spui: Hai, încearcă produsul, să vezi ca e ok! Vindem din poveste și din calitate. Doar că povestea vine la final, dacă chiar este nevoie. Unii nu văd povestea de la început. Lor, abia după ce văd produsul și le prezentăm beneficiile, la final le spunem: Iată, există un bonus! Bonusul este că sunt făcute de persoane cu dizabilități. Și poate mai vin apoi să cumpere. Dar acesta este un bonus, nu motivul vânzării. Oamenii cumpară pentru beneficiul personal, în prima fază. Din empatie, probabil nu ar cumpara un săpun de la noi. Mai degrabă ar cumpăra mai ieftin din altă parte. Mai ales în vremuri de criză, contează foarte mult unde se duc banii fiecăruia.
Ce soluții ați găsit pentru a o/le rezolva?
Dacă unei persoane îi ia foarte mult să facă o sarcină, atunci noi putem să o înlocuim în acea activitate cu un aparat care face aceeași treabă. Numai că aparatul nu ajută la partea de inserție. Așa că trebuie tot timpul un echilibru între partea de automatizare și cea de inserție profesională. Am înlocuit unele activitati redundante cu aparate automate pentru a crește calitatea muncii. Ne-am cumpărat o mașina de spălat vase, de exemplu. Oamenilor le lua două ore pe zi ca să spele vasele, în condițiile în care ei pot lucra maximum 4 ore pe zi. Ne-am dat seama cât de simplu este să pui vasele acolo, să o pornești, și ea să meargă. Plus că era o activitate care nu aducea plus valoare locului de muncă. Acum doar apasă pe start, și, intre timp, continuă să facă activități care le aduc satisfacție.
Care sunt problemele pe care această întreprindere socială le rezolvă în comunitate?
Contribuim la creșterea ratei foarte mici de inserție profesională a persoanelor cu dizabilități în România, prin crearea de locuri de muncă satisfăcătoare și care aduc bucurie angajaților noștri. Îi sprijinim pe aceștia în orice pas, atât la muncă cât și pe partea socială. Lucrând cu ONG-uri și diferite instituții, realizăm parteneriate prin care angajații noștri pot beneficia de diferite tipuri de servicii, axate pe nevoile lor.
Care sunt beneficiile pe care le aduce comunității?
Problema în comunitate este că acești oameni nu își găsesc de lucru, și OPHORI este o șansă mare pentru ei, din acest punct de vedere. Nu știm câți antreprenori ar fi dispuși să angajeze persoane pe care noi le-am angajat. Restaurantele de exemplu, ar putea angaja persoane a căror dizabilitate nu este un impediment. Dacă are o dizabilitate ușoară sau medie, cineva ar putea spăla vase într-o bucătarie, nu ar fi o problemă. Dar, de regulă, persoanele cu dizabilități au nevoie și de colegialitate și de măsuri de sprijin, nu doar logistice, iar mulți angajatori nu sunt dispuși să aloce resurse și timp în acest sens.
O fabrică destul de mare din afara Brașovului, de exemplu, angajază persoane cu dizabilități fizice ușoare sau medii, pentru că cei mai mulți angajați sunt operatori, care pot sa apese un buton. Acolo se găsesc locuri de muncă, dar condiția este ca dizabilitatea să îi permită persoanei să își desfășoare activitatea. Nu pot angaja persoane cu norma de 4 ore, cu dizabilități mai grave sau accentuate, pentru că nu le pot asigura transportul.
Ce pot face statul și societatea pentru a încuraja antreprenoriatul social?
Cel mai important lucru pe care îl pot face este educația în acest sens.
AJOFMul de exemplu, ar putea să promoveze ce înseamnă întreprindere socială, în școli, în clase de liceu din toate orașele.
În momentul în care statul vrea să facă ceva, să se documenteze foarte bine, să se gândească foarte bine la implicațiile fiecărei legi. Orice facilitate fiscală poate denatura sistemul, pentru că pot aparea întreprinderi sociale create doar pentru beneficiul fiscal și nu pentru componenta socială. Poate că ar trebui ca statul să pună accentul pe promovare și educație, chiar și pentru consumatori, să înțeleagă de ce un produs de la o firmă socială este mai scump și, totuși, de ce cu toții ieșim mai câștigați în momentul achiziției.
De exemplu, la clasa de master de Asistență și Dezvoltare Comunitară, în cadrul unei materii care se numea Modele și practici în antreprenoriat social, profesorul nu știa despre legea economiei sociale. În schimb, același profesor a spus că Amazon și Emag sunt firme sociale, pentru că oferă sponsorizări ONG-urilor. Aceasta este o confuzie care se face între politicile de CSR și economia socială. Dacă acest lucru se întâmplă la universitate, sunt convins că cele mai multe AJOFMuri nu cunosc ce este aceea economie socială. Deci, în primul rând este nevoie de educație și de înțelegerea sistemului, înainte de a interveni asupra lui.
Care sunt planurile dv. pentru viitor?
Noi am început de fapt activitatea în pandemie, și acum este o altă criză, așa ca noi nu știm cum ar funcționa OPHORI în afara acesteia. Dacă vor veni vremuri mai bune, vom vedea cum este. Putem spune, însă, că suntem în creștere. Dacă nu erau pandemia și inflația, poate am fi avut un alt progres. Poate dacă găseam mai ușor materie primă, de exemplu, pentru că acum o găsim greu uneori. Acestea sunt probleme legate de producție în sine, și toți din producție se confruntă cu asta. De exemplu, nu găsim ușor ingrediente, zahărul s-a triplat la preț. La noi fiecare leu contează și mereu a fost complicat, pentru că suntem născuți în vremuri grele, nu știm cum arată vremurile bune.
Noi ne dorim să avem cât mai multe desfaceri, pentru că la noi e simplu, cu cât vindem mai mult, cu atât angajăm mai multe persoane cu dizabilități. La un moment dat, va trebui probabil să ne mutăm, pentru a avea mai mult loc în care să ne desfășuram activitatea.
Periodic, dezvoltăm produse noi, în fiecare an avem câte 5-6 produse noi. Asta pentru a ne diversifica desfacerea. Unii preferă parfumuri de exemplu, ați prefera produse cosmetice, sau produsele de curățenie. Vrem să ne diversificăm și să atragem cât mai mulți clienți, persoane din business, în mare parte. Cu persoanele fizice e mai complicat, trebuie alocat un buget mai mare de marketing.
Clienții noștri, firme, nici n-au avut nevoie de prea multe negocieri. Le-am zis că sunt făcute de persoane cu dizabilități și le-au luat gratuit, în cuantumul taxei de dizabilitate. Și acesta a fost un criteriu. Dacă maine s-ar scoate facilitatea cu unitățile protejate, noi am inchide atelierul. Atât de subțire este ața pe care mergem. Și suntem mulți în această situație. Dacă statul se gandește să revină la ce a spus în 2017, atunci va fi complicat.
Colaborați cu companii sau instituții publice?
Vindem, în cea mai mare parte, pe taxa de dizabilitate, acum că s-a reintrodus de la începutul anului trecut, pe Legea 448. Acolo este desfacerea noastră cea mai mare. Cadouri de Crăciun, de exemplu, cadouri de 8 Martie. Mai facem și săpun lichid pe care îl vindem la cantități mari către firme. Este, de exemplu, un lanț hotelier mare cu care noi colaborăm foarte bine.
În schimb, cu Direcția de Asistență Socială avem o colaborare destul de bună, pentru că facem anchete sociale angajaților și sunt foarte ok. Noi le facem solicitarea și mereu sunt foarte corecți, știu că trebuie să folosească formularul acela specific, și sunt foarte prompți. Povestesc despre noi, ne mai cheamă la întâlniri.
O problemă este faptul că suntem puține întreprinderi sociale de inserție în Brașov și în România, motiv pentru care nu avem o voce care să ne reprezinte și să ceară sprijin. Nu există o comunitate, și majoritatea altor antreprenori sociali din Brașov sunt cei care au obținut fonduri și care si-au convertit SRL-ul clasic în întreprindere socială. Probabil că vor deveni iar SRL classic, iar atunci vom fi puțini tot timpul. Nu vom avea o voce decât dacă ne unim la nivel național, cu Fundația Alături de voi, cu COFEELS din Cluj, cu OILRIGHT din Timișoara, fiind doar câteva exemple de firme sociale PE BUNE. Dacă ne unim toți, atunci poate o să avem o voce. Dar, local, în Brașov, suntem prea puțini.
ophori.com
https://www.facebook.com/OphoriRomania
https://www.instagram.com/ophori_cosmetics/